Cantitatea de ceai

De regula, în ceasca sau paharul cu 150-200 de grame de apa calda se pun aproximativ 3 grame de ceai si aceasta cantitate poate varia de la un caz la altul, în functie de sortimentul de ceai. De pilda, când se face ceaiul Puer, se pun în fiecare pahar aproximativ 5-10 grame, iar când se prepara ceaiul Wulong, se pune vreo jumatate de ceasca de ceai.

Cantitatea de apa folosita la pregatirea ceaiului este, de asemenea, strâns legata de preferintele si obiceiurile consumatorilor. În regiunile Xingjiang, Tibet, Mongolia Interioara si provincia Qinghai, populate de minoritati nationale, unde populatia consuma multa carne si putina vegetatie, ceaiul este foarte consistent si contine zahar, lapte si uneori sare. În vastele regiuni din nordul si nord-estul Chinei, se consuma de obicei caiul de iasomie în cantitate mare. În regiunile din bazinul cursului inferior si mijlociu al fluviului Yangtzi, se consuma ceaiul verde facut în pahare mici de portelan sau de sticla, iar în fiecare pahar se pune doar o mica cantitate de ceai. În provinciile Fujian, Guangdong si Taiwan, populatiei îi place sa consume ceaiul Kongfu, ceai pus în cantitate mare în cesti sau ceainice mici.

Batrânii si oamenii între doua vârste beau de obicei ceaiul consistent.

Temperatura apei

Temperatura apei este foarte imporanta pentru a face un ceai bun.

Când se prepara ceaiul verde de clasa 1, care este de obicei din muguri fragezi, nu este bine sa se foloseasca apa clocotita. Se recomanda ca apa sa aiba o temperatura de circa 80 de grade, pentru ca ceaiul facut sa se mentina verde, proaspat, iar vitamina C sa fie pastrata în cantitate maxima. Când se fac ceaiul negru sau cel de iasomie, trebuie sa se foloseasca apa de 100 de grade ca sa iasa gustul. Când se fac ceaiurile Wulogn si Puer, se propune ca ceaiul sa fie fiart în apa timp de câteva minute. 

Crusinul este un arbust care poate fi intalnit in diferite regiuni ale tarii, prin lunci, la margina padurilor si in cranguri. In unele locuri este numit crasci, lemn-cainesc, patachina.
De la crusin se foloseste coaja ramurilor si tulpinitelor tinere - Cortex Frangulae. Proprietatile medicinale ale cojii de crusin se cunosc inca de pe la anul 1300.
Coaja contine principii antrachinonice cu actiune purgativa, care au avantajul fata de alte purgative de origine vegetala ca se pot folosi multa vreme fara a produce obisnuinta pentru organism.

Se intrebuinteaza mai ales in constipatiile cronice, sub forma de praf (1-3 g in 24 ore) sau ceai care se prepara astfel: o lingura de coaja maruntita se opareste cu 250 g apa. Dupa un sfert de ora, se fierbe la un foc incet timp de 30 minute. Se strecoara fierbinte, iar ceaiul se bea caldut, seara la culcare. In constipatiile rebele, se repeta doza indicata mai sus, dimineata, pe stomacul gol.
Cantitatea de coaja folosita pentru un ceai este in functie de starea de constipatie a organismului. In cantitate mica are actiune laxativa. Intotdeauna se va incepe cu doze mici, care se vor mari in functie de efectul produs.

Coaja de crusin are proprietatea de a excita bila, marindu-i astfel secretia. Datorita acestei insusiri se recomanda in asociatie cu alte plante ca anghinarea , cicoarea, papadia, in afectiunile ficatului si mai ales in constipatiile datorate insuficientei secretiei biliare.
Bune rezultate da si in obezitate daca se ia in fiecare dimineata cate un varf de cutit de pulbere de coaja de crusin. Unii autori ii atribuie si proprietati vermifuge. Coaja de crusin intra si in conpozitia ceaiurilor: hepatic, laxativ, laxativ-antihemoroidal si a pulberei laxativ-purgative. 

Se foloseste in constipatia cronica, si in insuficienta hepatica. In asociatie cu alte plante: anghinarea, papadia - se recomanda in afectiunile ficatului si mai ales in constipatiile datorite insuficietei secretiei biliare. Da foarte bune rezultate in cazul obezitatii daca se ia in fiecare dimineata cate un varf de cutit de pulbere de coaja de crusin.

Intern, ca decoct: peste o lingurita de coaja se toarna 350 ml apa clocotita, dupa care se fierbe inca 15 minute; se bea seara la culcare. Cantitatea de coaja folosita pentru ceai este in functie de starea de constipatie.

Contraindicatii. Nu se bea in cantitati mari deoarece provoaca colici puternice si scaune lichide. Nu se consuma planta proaspata deoarece provoaca greturi si varsaturi; se foloseste numai dupa un an de la recoltare.

Bune rezultate dă şi în obezitate dacă se ia în fiecare dimineaţă cîte un vîrf de cuţit de pulbere de coajă de cruşin. I se mai atribuie şi proprietăţi vermifuge. Coaja de cruşin intră în compoziţia ceaiurilor hepatic, laxativ, laxativ-antihemoroidal şi a pulberii laxativ-purgative